Dezlegare... la fructe de mare

Nimic mai delicios decat aroma de creveti prajiti in unt, cu usturoi si vin alb! Incercati si va va va zbura gandul, chiar si in toiul iernii, tot la mare, vara si vacante in tari exotice.

De cand am citit ca untul este unul dintre produse animale care nu creeaza aciditate in organism, ci duce la un mediu alcalin, am revenit la iubirea pentru el. Vorba vine, ca nu l-am uitat niciodata! Ador untul si gustul pe care il da mancarurilor, iar doar teama de colesterol depus pe artere m-am impiedicat sa-l folosesc in cantitati industriale in retetele mele.

As manca unt pe si cu orice: pe paine, cu legume la tigaie, in paste, la mancaruri si la deserturi deopotriva. Din pacate, cu totii stim ca nu este  indicat sa il consumam in cantitati mari, deoarece este o sursa de "colesterol rau". Adevarat! Dar chestia asta cu alcalinitatea ma face sa il pastrez, inca, pe lista mea de cumparaturi... ca sa nu mai vorbesc de gust!

Probabil stiti deja teoria cu aciditatea care sprijina bolile si alcalinitatea, care ne salveaza de ele (daca nu o stiti, gasiti mai multe detalii aici si aici). Asa ca, desi am avut perioade alternative cu alimentatie vegetariana (respectiv lacto-vegetariana, ovo-vegetariana si pesca-vegetariana), tot as recomanda unt in loc de margarina oricui.

Mai mult, am si o poveste reala despre consumul de unt pana la varste inaintate: o prietena a bunicii mele, tanti Lili, era un fel de Hagi Tudose, doar ca mai singura. Cand am cunoscut-o eu, deja se imbraca precum un homeless, fie vara, fie iarna, cu toate "bulendrele" pe ea. Pensia si-o punea deoparte, traia (si se spala) mai mult pe strazi si prin piete.

La un moment dat, a pacalit-o un individ (politist, un fel de nepot cica i-ar fi fost) si i-a luat casa cu curte proprietate personala, iar pe ea a trimis-o "la schimb" sa traiasca intr-o garsoniera pe jumatate mobilata, care era trecuta tot pe numele lui. Garsoniera mizerabila, in care tanti Lili a ramas pana a murit. Ii mai faceam vizite, impreuna cu mama, chiar si dupa ce mamaia se dusese pe cealalta lume.

Cu toate vicisitudinile vietii, femeia a ajuns pe la 90 de ani. Remarcabil in povestea ei este insa ceva legat de subiectul nostru de azi: niciodata nu a vrut sa consume margarina, ci prefera cate putin unt... Nu stiu ce a tinut-o atat in viata, ca nu era nici genul sociabil, era necasataorita, a trait imbaracata cu te miri ce, se spala pe bucatele (fiecare parte din corp cand ii vine randul, cum scria Therry Pratchett si despre Buna Batevreme). Nu vreau sa spun ca a ajutat-o untul... Si nici genele nu cred sa fi avut mare impact. Cert e ca a trait cu mai bine de 20 de ani mai mult decat bunicii mei, care in perioadele de post mancau margarina la greu. Poate de folos au fost cumpatarea ei proverbiala, faptul ca mergea mult pe jos (toata ziua era prin oras) si, da, isi alegea cu atentie mancarea: putina, dar buna.

Si acum, daca ati avut rabdare sa citit tot si nu cumva ati sarit direct la reteta, iata cate de repede se poate prepara un fel delicios si aromat, cu fructe de mare:

Creveti in vin, cu unt si usturoi

Ingrediente:

• 500 g creveti medii, congelati
• 125 g orez basmati&salbatic 
• 1/2 cana vin
• 4-6 catei de usturoi
• 100 g unt
• sare dupa gust

Mod de preparare:
1. Pune orezul la fiert in de patru ori mai multa apa si lasa conform instructiunilor de pe pachet. cand e gata, da deoparte, pentru garnitura.
2. Incinge o tigaie si topeste in ea untul, doar pana devine lichid (nu il lasa sa se arda). Adauga crevetii congelati. Daca ai timp, ii poti decongela cu 2 ore inainte si scurge-i de apa inainte de a-i pune in  tigaie. Adauga vinul alb si lasa la fiert. Curata cateii de ustroi, taie-i rondele, iar atunci cand vinul scade, iar crevetii incep sa se rumeneasca usor, adauga usturoiul. Mai lasa 30 de scunde, apoi scoate crevetii si serveste-i cu orez.

Pofta buna!